HAZARD
(volumul 1)
Hazard și Nevaeh se potrivesc ca nuca-n perete, dar nu contează. Iubirile de o vară nu durează, de obicei, toată viața și amândoi se bazează pe asta.
Hazard e cu capul pe umeri; Nevaeh e o răzgâiată. Hazard are grijă de cei doi frați mai mici ai săi – Blanche și Rider – și de tatăl lor paralizat; Nevaeh abia reușește să aibă grijă de cei doi câini ai săi – Brutus și Daisy.
Hazard are trei perechi de blugi și câteva tricouri; Nevaeh are atât de multe diamante, încât nu se mai deranjează să le numere.
Dar diferențele dintre ei nu contează. Nici asemănările.
Regulile contează:
Nu ne poate vedea nimeni împreună.
Dacă ai o zi proastă, nu poți să plângi pe umărul meu.
Fără întrebări despre viața personală.
Însă regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, vara nu durează o eternitate, iar sentimentele nu pot fi controlate.
Nevaeh și Hazard se potrivesc ca nuca-n perete, dar dragostei nu-i pasă. Nu-i pasă că vara s-a sfârșit, că fetele ca Nevaeh nu ajung niciodată împreună cu băieții ca Hazard sau că le complică viața.
Singurul lucru care contează acum e să găsească o cale de a fi împreună.
Nu știu cum e să iubești sau vreo altă tâmpenie. Habar n-am. Sunt prea preocupat să-mi urăsc tatăl – să mă urăsc pe mine – ca să mai am loc și de alte sentimente. Sunt egoist. Sunt nepăsător. Sunt ignorant.
Sunt un nenorocit, așa cum mi-a spus Mila de o mie de ori.
Dar ea nu era.