HAZARD

(volumul 1)

Hazard și Nevaeh se potrivesc ca nuca-n perete, dar nu contează. Iubirile de o vară nu durează, de obicei, toată viața și amândoi se bazează pe asta.

Hazard e cu capul pe umeri; Nevaeh e o răzgâiată. Hazard are grijă de cei doi frați mai mici ai săi – Blanche și Rider – și de tatăl lor paralizat; Nevaeh abia reușește să aibă grijă de cei doi câini ai săi – Brutus și Daisy.

Hazard are trei perechi de blugi și câteva tricouri; Nevaeh are atât de multe diamante, încât nu se mai deranjează să le numere.

Dar diferențele dintre ei nu contează. Nici asemănările.

Regulile contează:

Nu ne poate vedea nimeni împreună.

Dacă ai o zi proastă, nu poți să plângi pe umărul meu.

Fără întrebări despre viața personală.

 

Însă regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, vara nu durează o eternitate, iar sentimentele nu pot fi controlate.

Nevaeh și Hazard se potrivesc ca nuca-n perete, dar dragostei nu-i pasă. Nu-i pasă că vara s-a sfârșit, că fetele ca Nevaeh nu ajung niciodată împreună cu băieții ca Hazard sau că le complică viața.

Singurul lucru care contează acum e să găsească o cale de a fi împreună.

Nu știu cum e să iubești sau vreo altă tâmpenie. Habar n-am. Sunt prea preocupat să-mi urăsc tatăl – să mă urăsc pe mine – ca să mai am loc și de alte sentimente. Sunt egoist. Sunt nepăsător. Sunt ignorant.

Sunt un nenorocit, așa cum mi-a spus Mila de o mie de ori.

Dar ea nu era.